rău de mare la 1000 de metri

Paporniţa

Apuseni 1Primul meu contact cu muntele s-a întâmplat pe la sfârșitul clasei a IX-a, când dirigintele nostru, un profesor extrem de sever (dar al naibii de bun ca profesor), s-a gândit să ducă toată turma de Șofronei clasa în Apuseni. Și nu la cinci stele, că oricum nu găsești așa ceva pe acolo.

Așa se face că după un drum făcut cu trenul, autobuzul și în remorca unui camion (ultima parte din el, cea mai dificilă, de drum forestier) undeva în pragul unei seri am ajuns în Padiș și ne-am apucat să ne întindem corturile. Majoritatea nu aveam corturi proprii, împrumutaserăm fiecare de unde am apucat, fix în situația asta mă găseam și eu, iar cortul ce avea să ne găzduiască pe mine și pe încă doi colegi în următoarea săptămână era ca ca și cum ar fi trecut prin vreo două războaie. Era formatul acela antic, de formă triunghiulară, cu…

Vezi articol original 252 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s