Călător

o9noapte

Au trecut atâtea zile

De când ploile s-au dus

Și stelele sunt muritoare

Îngerii mi-au spus.

Și parcă stau în calea la apus.

Acopor soarele cu tot cu raze

Și m-apuc de plâns.

Nu-i ușoară nemurirea, nu-i ușoară strofa.

Și mă pierd prin scrum, fără să-mi dau seama.

Ochii mei cei cancerosi macină și zarea.

Nu voi să tresar din somn la vești de-ocară

Și privesc în astă gară, cum călătorii vin.

Nu înțeleg ei rostul vieții, că e har divin.

Călător stingher prin hălți fără peron

Privesc cum vine trenul….viață nu pleca!

Vezi articol original

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s